Hipoterapie
Hipoterapia sau călăritul în scop terapeutic.
Efectuăm şedinţe de hipoterapie cu durata de 30 minute.
Hipoterapia sau terapia asistată de cai (a apărut relativ recent că ştiinţă, după anii 1970) are rezultate dovedite ca terapie adjuvantă în depresie, anxietate, tulburarea de stress posttraumatic, deficienţele de comunicare şi relaţionare, cum ar fi autismul sau în perioada de recuperare după abuzul fizic.
Hipoterapia este una dintre metodele terapeutice cu cea mai rapidă creştere la nivel mondial, beneficiile sale fizice şi mentale fiind susţinute de un număr din ce în ce mai mare de dovezi ştiinţifice. Terapia asistată de cai reprezintă o completare utilă a terapiilor medicamentoase utilizate în psihoterapie, fiind utilizată frecvent ca tratament adjuvant sau atunci când depresia şi anxietatea sunt rezistente la medicaţie.
Studiul "Eficiența terapiei experimentale asistată de cai", publicat de Klontz în 2007 a investigat efectul psihoterapiei asistate de cai la pacienţii cu probleme de sănătate mintală. Studiul a arătat că hipoterapia a îmbunătăţit starea psihologică a participanţilor, încă din primele şase luni de monitorizare. Evidenţiem câteva dintre rezultatele obţinute de pacienţii din studiu:
- mai puţin afectaţi de regrete, vinovăţie şi resentimente;
- mai puţin axaţi pe temerile legate de viitor;
- mai independenţi;
- cu mai multă încredere în sine.
Călăria contribuie la reabilitarea coloanei vertebrale după diferite traume, în caz de atrofiere a muşchilor, paralizia picioarelor sau artrită.
Hipoterapia s-a folosit prima oară pentru tratarea poliomielitei (paralizie infantilă). Aceasta este o boală provocată de o infecţie virotică manifestată prin lezarea substanţei cenuşii a măduvei spinării. Copiii cu deficienţe de concentrare au fost nevoiţi, prin aceasta terapie, să-şi focalizeze toată atenţia pentru a-şi menţine echilibrul odată ce au fost urcaţi pe cal. După ce s-au obişnuit, au început să privească lucrurile de sus şi să fie atenţi la cei din jur, lucru care nu se întâmpla înainte. Pentru autişti, rezultatele sunt la nivelul relaţionării, comunicării cu adulţii sau cu alţi copii. La cei care suferă de afecţiuni neuromotorii şi ortopedice se observă o îmbunătăţire a echilibrului, dobândirea unor poziţii pe care nu le aveau sau susţinerea capului stând pe şezut.
Pasul pe care-l face calul este echivalentul pasului pe care-l face omul. Există persoane cu probleme care nu au simţit niciodată pământul sub picioare, nu au putut niciodată să deţină controlul unei mişcări, al unei deplasări. Urcându-se pe cal, sentimentul de teamă dispare, iar copilul începe să vadă lucrurile şi viaţa puţin diferit. Este aplicabilă aproape la toate diagnosticele de dizabilităţi.
Hipoterapie pentru tratarea dependenţei de droguri şi alcool, precum şi în cazul pacienţilor cu boli nervoase, atacuri de panică, accidente vasculare cerebrale, etc.
Caii reprezintă un remediu miraculos pentru cei care nu-şi pot controla emoţiile.
Beneficiile hipoterapiei
Hipoteapia stimulează şi îmbunătăţeşte echilibrul, mobilitatea articulaţiilor, apetitul, digestia, circulaţia sângelui, flexibilitatea, forţa şi coordonară mişcărilor, timpii de reflex sau funcţiile cardio-respiratorii. Este indicată copiilor cu handicap fizic (infirmităţi cauzate de accidente sau boli, deficienţe senzoriale, infirmităţi motrice, cerebrale sau congenitale), celor cu handicap psihic (nevroze, psihoze, probleme comportamentale, depresii) şi, nu în ultimul rând, copiilor cu handicap relaţional (probleme emoţionale).
Printre obiectivele hipoterapiei, se numără şi îmbunătăţirea:
- tonusului;
- controlului trunchiului, gâtului şi capului;
- posturii, aprecierii de sine;
- interacţiunii psihosociale;
- rezistenţei fizice;
- forţei fizice;
- coordonării;
- echilibrului;
- vivacităţii şi participării active;
- comunicării şi mobilităţii.
Prin hipoterapie pot fi recuperate şi persoane cu următoarele diagnostice:
- scleroza multiplă;
- traumatisme cerebrale;
- depresii;
- anxietate;
- fobii;
- atacuri de panică;
- dificultăţi de vorbire;
- tulburările din spectrul autismului;
- accidente cardio-vasculare;
- disfuncţii senzoriale;
- sindrom Down;
- autism;
- hidrocefalie;
- spină bifidă;
- paralizie cerebrală;
- distrofie musculară;
- pareze;
- afecţiuni neuro-locomotorii etc.
Notă: Hipoterapia nu "vindecă" boli (o mare parte din boli fiind incurabile), ci ea este o terapie recuperatorie. Dacă nu este posibilă recuperarea totală, cu siguranţă ameliorează semnificativ simptomele.